Top management de 1 iunie: 15 sefi la varsta copilariei

Claudiu Vrinceanu & Alina Munteanu de la Wall-Street au avut o idee excelenta : sa stea de vorba cu 15 "sefi" de 1 iunie despre copilaria lor. Multe ar deduce Freud din aceste mini-interviuri. :) Un articol care merita citit. Si eu am mici dezvaluiri despre copilaria mea. Aici. Destul de tarziu am adus din Constanta si o poza de cand aveam doar 6 ani. Adica de acum 32 de ani :) Pe care o postez si aici. Poza este din "Oraselul Copiilor" care se organiza in fiecare iarna in fata Salii Sportului din Constanta si care era un moment magic al copilariei mele. Papusa nu era pentru mine, eu fiind doar la poza cu mosu'. Regret in fiecare zi perioada copilariei dar ma bucur sa o retraiesc alaturi de fii mei :) PS: Alina a facut un material excelenta dar iata versiunea "originala" a mini-interviului meu : "1. Care a fost cartea dvs preferata, in copilarie? Cu siguranta Micul Print. Am avut insa o pasiune pentru citit din copilarie si din fericire mi-am pastrat-o pina in ziua de azi. Aceeasi pasiune o vad la fiul meu mai mare, lucru care ma bucura. Si sotia mea este o cititoare ferventa si influenta ei este mai puternica decat a mea in procesul educational. 2. Daca aveti copii, ce le veti oferi/pregati de 1 iunie? Da, am doi fii de 6 ani si respectiv de 2 luni. Fiul cel mare isi doreste o trusa de magician iar cel mic… inca nu imi dau seama ce spune. Jucarii cu siguranta. A da “cadou” haine sau carti imi pare deplasat. 3. Ce faceati de 1 iunie cand erati copil? Asteptam cadouri. Multe cadouri de la toata lumea. Si din fericire mereu capatam. Nu carti caci ele le incadram in categoria “nu este cadou este normalitate”. 4. Credeti ca managerului-copil i-ar fi placut jobul actual? Cu siguranta! Imi stimuleaza creativitatea, sunt intr-o permanenta competitie cu ceilalti si cu mine, lucrez cu o echipa puternica si relaxata. Totul este o “joaca” extrem de serioasa dar mereu captivanta si incitanta. Nu exista automatisem sau patternuri de executie in jobul meu. Nu pot trai in automatisme. 5. Copii dvs va seamana (in ocupatii, felul in care se joaca, dorinte)? Cred ca este prea devreme sa ma pronunt. Stefan, fiul meu cel mare, a mostenit spiritul de competitie si dorinta de a castiga cu orice pret a mea. De foarte multe ori ma vad reflectat in el. O versiune Mult imbunatatita a mea. Cu Olaf, fiul meu mic, ma identific doar in partea de a ne a cere cu putere ce dorim. Lucru care ii innebuneste pe vecini. Din fericire insa sotia mea are mai multe calitati decat mine si ma bucur sa vad o puternica influenta a ei asupra copiilor. " 6. Ati avut vreodata initiativa de a cumpara ceva cu un pret si de a-l vinde mai departe? (sau o mica afacere: sa dati teme pe bani, sa vindeti jucarii/gadgeturi etc etc) Da. Mi-a placut sa fac schimburi si sa reciclez jucariile de care ma plictiseam. Eram pacalit de cei mari dar aveam satisfactia de a face “afaceri” cu ei. Nu am fost (si nu sunt) atras de “revanzare” cu un profit fara plus valoare. Ceea ce mi-a displacut in copilarie imi displace si astazi. 7. La ce varsta v-ati dorit sa castigati bani singur si ce anume a declansat aceasta dorinta? In jurul varstei de 15 ani. Desi am avut primul job la varsta de 18 ani. M-a determinat dorinta de a fi independent de ceilalti. Inclusiv de parinti. Independent. Am avut norocul sa fiu educat in spiritul muncii si a corectitudinii in afaceri. 8. Cine v-a invatat prima oara valoarea banilor/cine v-a pus sa reflectati asupra valorii banilor? Cu siguranta parintii. Desi nici astazi nu cred ca sunt un tip econom sau calculat. Politica mea a fost intotdeauna : castiga mai multi bani nu reduce cheltuielile. La fel si in copilarie. Am avut mereu un mic “salariu” lunar alocat de parinti pe care ma chinuiam sa il administrez corect. Desigur totul se dadea peste cap la prima cofetarie. Puteam insa sa obtin mai multi bani ajutand in casa la taskuri care nu imi erau alocate aprioric. 9. Ce parere aveti despre educatia americana data copiilor? (unii vand ziare pentru un extra money). De ce in Romania nu se intampla asta? Pentru ca suntem prea aroganti ca indivizi. Pentru ca avem mentalitati perdante si mult prea protective. Romania are o serie lunga de patternuri educationale care sunt potrivite pentru anii 1800 si nu 2008. Din pacate orice greseala facauta de parinti in perioada copilariei/adolescentei este platita din greu ulterior. Incerc sa dau o educatie “americana” copiilor mei si am norocul sa o cunosc foarte bine.