Beau tutun si ma gandesc la Abel Transon

Doi filozofi, dupa ce au avut lungi dispute asupra unui punct, fara a putea sa se puna de acord, se despart intorcandu-si spatele, si atunci, fiecare urmand un gand contrar gandului celuilalt, se indeparteaza tot mai mult, fara sa paraseasca aceeasi linie dreapta, pe care o parcurg in directii opuse. Or, sunt asigurati pe de o parte, in numele lui Riemann, ca, daca vor continua sa mearga spate in spate, se vor intalni fata in fata; ceea ce ii uimeste! Si, pe de alta parte, iata-l pe Lobacevski declarand ca, intr-adevar, tot mergand asa, se vor intalni negresit, dar numai dupa ce vor fi strabatut o prelungire ideala a liniei drepte dincolo de infinit; ceea ce ii inspaimanta! De altfel ei aud din asistenta pe unii care spun ca geometrii sunt intotdeauna clari, iar metafizicienii intotdeauna obscuri; ceea ce ii da peste cap.