Geo-metria! Cat de ridicol este sa
numesti “masurare a pamantului” stiinta formelor pure. Tot atat de ridicol si
de revoltator ca a da numele zeitei Afrodita satisfacerii acelei placeri
dizgratioase, impure si chiar abjecte pe care, ca o salbaticiune, barbatul o
cauta langa femeie.
Rabinul Maimonide a judecat foarte
bine in aceasta chestiune; si nu se face indeajuns dreptate meritelor sale cand
se spune ca el e primul dintre rabinii care au incetat sa spuna lucruri fara
noima. Intr-adevar, exista experiente care izbutesc de nenumarate ori si in mod
normal, si totusi, in cazuri iesite din comun, constatam ca exista imprejurari
cand experienta nu reuseste. Pana si geometria atesta situatii in care ceea ce
se intampla deobicei nu se mai intampla. Bunaoara se considera indeobste ca,
daca doua linii se apropie continuu, ele se intalnesc la un moment dat, si
multi oameni ar fi gata sa jure ca lucrurile nu pot sta decat asa. Si totusi
geometria ne arata ca exista niste linii extraordinare, numite asimptote, care,
prelungite la infinit, se apropie mereu, insa nu se intalnesc niciodata.
Dumnezeu
invizibil, incorporal, incoruptibil deriva de la sine din superesentialitatea
propriei sale naturi sau, cum se spune, El nu este, El se creeaza pe sine, asa
cum ne invata Teoria Contemplatiei Gnostice. Iar tot ce vede in sine
infaptuieste, El este asdar in acelasi timp factor et factura, infaptuitorul si
infaptuitul.
Spiritul se zamisleste pe sine
insusi. El este insusi zamislitul, este propria sa progenitura. Iar spiritul
exista numai in masura in care se arata si se manifesta, in masura in care se
dezvaluie siesi.
Toate oglinzile, dintru
inceput, au fost patrunse de Sfantul Duh. Dreapta lor este stanga. Ziua lor e o
noapte lunara. Adevarul lor e ambiguu, raspunsul lor - indescifrabil si
elocvent, ca al Sibilelor, prezenta lor - o absenta, adancurile lor - de
nepatruns, viata lor - o moarte, sufletul lor - neomenesc.
Foarte invatatul
Magistru Iacob din Venetia mi-a atras atentia asupra existentei unor linii
coplanare care, prelungite indefinit, converg una spre cealalta fara sa se
intalneasca vreodata. Ele sunt mentionate de Rabbi Moise din Egipt, in cartea
sa CALAUZA RATACITILOR, ca dovada a existentei unor lucruri inimaginabile si
chiar de neconceput. Am ramas perplex, ului si tulburat, era gata sa-mi pierd
mintile, atat de mult mi-au socat imaginatia aceste linii. Insa intelectul este
capabil sa conceapa adevarul unor lucruri imposibil de imaginat, asa cum ne
invata profetii Isaia si Samuel. Din fericire, am reusit sa gasesc un mic
tratat, redactat in ebraica, lucrare a Magistrului Moise Provensalul, unde
existenta unor asemenea linii e riguros demonstrata. Am publicat de curand
acest tratat, tradus de mine in vernaculara, ajutat fiind de marinimia
ilustrului Senior Don Diego Hurttado de Mendoza, izvor de omenie si stalp al
intelepciunii, care a binevoit sa rasplateasca umilele mele stradanii.
Doi filozofi, dupa ce au avut
lungi dispute asupra unui punct, fara a putea sa se puna de acord, se despart
intorcandu-si spatele, si atunci, fiecare urmand un gand contrar gandului
celuilalt, se indeparteaza tot mai mult, fara sa paraseasca aceeasi linie
dreapta, pe care o parcurg in directii opuse. Or, sunt asigurati pe de o parte,
in numele lui Riemann, ca, daca vor continua sa mearga spate in spate, se vor
intalni fata in fata; ceea ce ii uimeste! Si, pe de alta parte, iata-l pe
Lobacevski declarand ca, intr-adevar, tot mergand asa, se vor intalni negresit,
dar numai dupa ce vor fi strabatut o prelungire ideala a liniei drepte dincolo
de infinit; ceea ce ii inspaimanta! De altfel ei aud din asistenta pe unii care
spun ca geometrii sunt intotdeauna clari, iar metafizicienii intotdeauna
obscuri; ceea ce ii da peste cap.