My way

Lista lui Orban. Sau cand nu sunt de acord cu ce inseamna "prioritar"

Am citit ieri extrase din "lista lui Orban". Adica cele 60 de investitii prioritare pentru anul 2012 pe zona de investitii.Nu am sa public lista lor ( da, o puteti citi in linkul de mai sus) ci am sa fac citeva remarci + am sa imi exprim dezacordul.

Imensa majoritate a proiectelor sunt lucrari de infrastructura rutiera sau retele edilitare.
Argumente PRO :
1. Da, Romania are nevoie de imbunatatirea infrastructurii si a retelelor.
2. Da, aceste mega-investitii pot genera o mai rapida absorbtie a fondurilor europene.
3. Dpdv politic aceste investitii sunt benefice aratand unor populatii extinse teritorial interesul pe care guvernantii il au pentru ei. In mod direct si nemijlocit ( da, drumul trece prin fata casei). Plus ca ele pot fi si finalizate rapid ( electorii s-au cam saturat de lucrari inceput cu 1 luna inainte de campanie si lasate balta dupa ).
4. Lucrarile pot fi realizate de companiile care DEJA au destul de lucru. Inceperea lucrarilor PNDI le va asigura totusi 2-3 ani de activitate. Si nu vad in acest sector o mare crestere a locurilor de munca.

Argumente CONTRA :

1. La ce ne trebuie aceasta infrastructura daca la capitolul productie, servicii si economie productiva suntem aproape de colaps. Ce vom transporta de zor pe aceste autostrazi ? Ce mai producem ? Poplatia este asigurata financiar si capabila sa plateasca serviciile nou create ?
2. Stiu ca timpul este extrem de scurt dar nu puteam sparge aceste sume in fonduri destinate investitiilor IMM-urilor creand noi axe prioritare cu finalizare rapida ( gen investitii in largirea capacitatii de productie).
3. Electorii pot merge la vot pe un drum proaspat asfaltat. Dar daca in buzunar nu au nici un leu bucuria drumului nou este patetica.
4. In situatia actuala as prefera domeniile care genereaza locuri de munca. Programele operationale prevedeau o proportie de 25.000 eur finantare pe fiecare loc de munca nou creat.

 

As putea continua discutia dar m-as rezuma la doua idei principale pe care le sustin :
a) Autoritatile publice din Romania ar trebui sa aiba in cap o singura idee : cresterea sustenabila a BAZEI DE IMPOZITARE. A nu se trece prea usor peste "sustenabil".
b) Absorbtia rapida si cu rezultate benefice pe termen scurt, mediu si lung poate fi facuta de catre IMM-uri focalizate pe cresterea productiei/productivitatii.

Sunt de acord cu faptul ca este absolut necesara o infrastructura publica puternica dar drumuri perfecte care duc catre localitati izolate/ineficiente economic nu aduc rezultate benefice. Exista un mix intre cele doua idei: sa dezvoltam drumurile care genereaza crestere economica si care duc spre investitii private/publice generatoare de venituri, de locuri de munca si care, implicit, cresc baza de impozitare a autoritatilor publice. Banii investiti ar trebui sa genereze bani.

Nu sunt impotriva programelor de formare profesionala daca pregatesc oameni pentru o piata care cere locuri de munca. Nu sunt impotriva refacerii drumurilor care genereaza profit prin exploatarea lor. Sunt insa de parere ca trebuie NU sa "ardem urgent banii UE" ci sa ii "ardem" cu cap si in domenii generatoare de venituri.Someri suprapregatiti deja avem.

Daca voi fi catalogat ca fiind a "cold-hearted bitch" ..pick a number. Aud asta aproape saptaminal.

But again.. who am I to say something ?

 

 

Germania vs UE ?

Saptamina trecuta citeam un headline in presa romana, preluat de la Washighton Post, legat de o teama ca Germania sa preia subtil conducerea UE prin prisma ultimelor evenimente. Atat articolul american cat si cele romanesti erau tematoare ca si cand accesul Germaniei spre putere era o actiune malefica si cu un potential sfarsit periculos pentru Europa si pentru intreaga omenire.

Personal sunt in cealalta tabara ( exista cealalta tabara in afara celor ingrijorati ? ) , tabara celor incantati de faptul ca Germania isi depaseste complexul postbelic. Germania a fost si este cea mai mare putere europeana, a fost si sper ca va ramine locomotiva UE si liderul incontestabil al Europei in competitia cu restul lumii ( da, exista o asemenea competitie).

Germania a suferit groaznic dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si a platit cu varf si indesat pierderea razboiului. Dar nu efectele economice au fost cele care au persistat cel mai mult ci acel sentiment de vina al Germaniei de care vorbea atat de clar Karl Jaspers ( inainte sa nu fiti de acord cititi). Germania timp de peste sase decenii sta intr-un colt si lasa deciziile Frantei, tara ca nu poate sa se autoadministreze dar sa mai conduca si toata Europa, desi ea este forta motrice a UE.

No more/Nicht mehr pare sa spuna Germania. UE a facut greseli grave permitand aparitia crizei datoriilor suverane. Tarile UE au intrat in grave probleme financiare comportandu-se ca niste copii creduli si necalculati. Tarile UE au ajuns sa fie conduse de lideri infantili care se remarca doar prin scandaluri sexuale si glume de tip Dorel sau CanCan. UE pare inchistata intr-o mare birocratie si visand cai verzi pe pereti cu CSR si formarea profesionala a unei populatii europene care nu isi mai gaseste locul de munca sau calea spre prosperitate. UE pare sa greseasca tot mai des si apoi sa plateasca aceste greseli din bugetul Germaniei.

Destul as spune si eu. Sa dam Cezarului ce este al Cezarului. Sa dam si sa acceptam conducerea Germaniei asupra Europei Unite. O uniune fara un lider este o turma de oi fara minte. In lupta dintre Brussels ( si in ultimele vizite acolo am constatat ca aceasta lupta cu Germania era principala preocupare a birocratiei UE) si Germania vreau sa castige aceasta din urma. Vreau ca cineva tangibil sa isi asume raspunderea dar si puterea. Nu exista obligatii fara drepturi si obligatiile imense pe care Germania le administreaza in numele UE nu au fost, pina acum, compensate si de drepturi egale eforturilor. Pina acum.

Nu cred ca exista la nivel european o frica de Germania expansionista. Nu cred ca ar trebui sa le mai reprosam germanilor o perioada neagra a Europei care s-a terminat in 1945. Nu cred ca Europa Unita ar putea gasi un alt lider in afara Germaniei. Nu cred ca Brussel-ul poate administra singur Uniunea.

Cred in in Germania si in bunele lor intentii si mai ales in capacitatea ei de a crea o noua "bunastare comuna" ( Commonwealth-ul britanic).

Destul cu milioanele !

Pe data de 1 iulie 2005 ( da, ati citit bine: 2005) Romania si-a denominat moneda. 10.000 lei vechi au devenit 1 leu. Sau 10.000 ROL = 1 RON cum s-a explicat. 2005

Au trecut de atunci aproape 6 (sase) ani. Sase ani care m-au exasperat din cauza incapacitatii majoritatii de a intelege si folosi aceasta denominare. De sase ani de zile mi se cer milioane de lei pe o camasa, mii de lei pe o paine si lumea imi vorbeste de investitii de miliarde de lei. De sase ani sunt confuz cand stau de vorba cu oamenii deoarece nu inteleg despre ce vorbesc.

M-am intrebat de ce aceasta schimbare nu a fost adoptata ( inainte de aceasta denominare am mai trait inca vreo 3-4 care insa fusesera adoptate rapid de populatie). Intrebarea este cu atat mai frustranta cu cat inflatia a fost mica, moneda stabila si valoarea monedei s-a pastrat in anumite marje de eroare/inflatie.

Am gasit o singura explicatie: teribilismul copilaresc al unei intregi tari. Frustrarea incredibila generata de o dorinta de a parea altceva de cat ce sunt: bogati si puternici. "Am dat 3 milioane jumate pe o pereche de blugi " suna mai bine decat am dat 350 lei. "Am o investitie de 2 miliarde" suna de-a dreptul trump-ian. Sunam ca niste mari magnati care aruncam cu milioane si miliarde si suntem intruchiparea bogatiei si a prosperitatii.

Si nu numai in discutiile private aud aceasta idiotenie: reclamele radio, TV chiar si cele bancare promoveaza aceasta frustrare imbecila. Chiar asa, "ati castigat 10 milioane" suna mult mai apetisant ca "ati castigat 1000 de lei". Cat de mici trebuie sa ne simtim daca de 6 ani traim intr-o iluzie a faptului de a fi miliardari de carton reciclat.

Vreau ca dupa sase ani de confuzii sa incepem sa acceptam moneda nationala asa cum este ea tiparita pe bancnotele pe care le folosim.

Desi am acest post pregatit ( mental) de ceva vreme mi-a fost sila sa o scriu pina azi dimineata cand, la Radio Z*, aud alta aberatie din aceeasi categorie: "Premiu de 1.000 de roni". OK. In primul rand ma bucur ca macar o reclama a adoptat moneda nationala. Dar moneda nationala a Romaniei este LEUL nu RON-ul ! Nu exista moneda RON ci LEU. Leu nostru romanesc care de 6 ani este alaturi de noi si este stabil.

Hai sa revenim la normalitate si sa lasam visurile de miliardari deoparte.
Nu pot sa cred ca in sase ani nu ne-am putut obisnui cu aceasta moneda.

I (really) think you should see this.

Seth Godin ( who else) on :Quieting the Lizard Brain

Marketing stories worth reading 5

Metrics don’t lie! After trying to teach our business Web-best practices, we implemented a new metrics program for our online campaigns. The new metrics graphically illustrate what links visitors clicked on and give us a funnel analysis of where users dropped off the conversion path. Backed by hard data, our business was ready to listen and reevaluate the way they design their campaign landing pages.

Teri Ann Helfrich, Internet Marketing Manager, Becton Dickinson & Company, www.bd.com

Marketing stories worth reading 4

For those of you who, like me, are riding the range as independents/freelancers/business owners, I urge you to stick by your guns financially speaking. Case in point: I have (or maybe by now it’s had) a small client in late ’03 for whom I wrote a monthly HTML newsletter.
Good project, good profitability, etc. I got a signed contract and a down payment before beginning the first issue — really did all the right things.
The problem came later when I loosened up my contractual terms and began releasing finished issues without being paid first as my own contract stipulated. By the time of only the second issue it was becoming obvious that this client would be a slow payer. I continued nonetheless. By the third issue it was already too late to stand on principle. Bottom line: I’m out almost $5,000 right now and even after a recent heart to heart with the President of the company, don’t feel particularly confident that I will EVER see that money. Worse yet, I can never get back the time that I spent doing work for free. If that happens, I have nobody but myself to blame. Contracts and agreements exist for a reason. It isn’t
mean to enforce them. Just fair.
Dan Regan, Vice President, The Lightbulb Lab Inc., danregan@comcast.net

Marketing stories worth reading 3

I was reminded this year that PR is more than media relations and publicity. It is the long-term development, management, and maintenance of relationships that can affect your business. How did I
relearn this important lesson? Recently the phone rang with a new business opportunity. The prospect was interested in talking with me about handling PR for his company. He heard about me from someone who
once worked for me years ago. I had lost touch with her but she apparently still thought highly enough of me to refer me to this prospect. I located her and thanked her for her referral. The real lesson is this: treat
everyone with respect and manage your relationships because you never know where the people you touch will turn up. And you’ll probably never hear about the bad things being said about you. By the way, I got the business.
Harry Hoover, Managing Principal, Hoover Ink PR, www.hoover-ink.com

Good news for the online retailers

Online sales grew by 30 per cent in December, according to the British Retail Consortium (BRC), despite the fact that store sales in December were the worst in the BRC's survey history. December 2008 saw UK retail sales values falling by 3.3 per cent on a like-for-like basis and by 1.4 per cent on a total basis, says the BRC, and by both measures this was the worst December since the survey began 14 years ago. But for online and multichannel retailers, the BRC statistics are hugely encouraging. In November 2008, the BRC recorded an increase in non-food non-store sales of only 16.6 per cent and there were concerns that December would see only a similar rise. The news that December's non-food non-store sales were up 30 per cent on a year ago is a definite boost. The BRC remains determinedly gloomy, though. "While this is a fast-growing sector, it still represents too small a part of total spending to compensate the poor performance of retailing overall," says Sharon Hardiman, BRC's head of non-store retailing. "The sharp contrast between December's strong non-store sales growth and the previous month indicates customers are increasingly confident with leaving internet shopping until nearer Christmas."

Just a question...

Update 1: Nine answers and ... all of them optimistic. Looks like there will be no "marketing budget cuts" in the next period. Somehow I'm still not sure about that ( and no, I didn't already made up my mind), because I do receive different signals from press and news. So... what Your opinion ? I'm still waiting for more answers here ( even if you want to reply on my blog please do post the same reply on LinkedIn Q&A area). I'm using & enjoying LinkedIn services for almost 3 years now but I never used their Q&A area. Until today when I had one question that is spinning into my mind for some 2 weeks: "There are companies all over the world that, as a first measure on crisis, cut the marketing budget. I know that is absurd but I see this stupidity all over the world. My problem is that, even if you want to cut the advertising budget -which I agree-, marketing can be the savior not the expense they can cut first. The companies should rely on new and bright marketing plans to overcome this crisis and yet they seem not to understand the meaning of marketing. Did you faced the same problems? How had you handled this situation?" So... what's your story/opinion? Please answer directly in LinkedIn HERE. And make sure you see others opinion and share some ideas.

"Cum sa scurtezi drumul pana la usa clientului "

In Business Standard -Antreprenor a aparut un articol interesant despre e-commerce cu focusare pe Stock Management. Apar citeva recomandari pe care le-am facut antreprenorilor. Articolul poate fi citit AICI . Textul original este acesta :

Cum ar putea detinatorii de magazine online sa evite terminarea stocurilor de produse si oferirea catre clienti de servicii corespunzatoare?

Sunt de fapt aici doua intrebari distincte. Din pacate nici una din ele nu are un raspuns “simplu”. Dar nu exista o diferenta in politicile de stock ale unui magazin virtual si cele ale unui magazin fizic. Problema stocurilor este o decizie de management si trebuie sa se constitutie intr-o politica de stocuri. Aceasta politica de stocuri ulterior trebuie sa genereze un flux de management al stocurilor. Versiunea scurta este : defineste o politica de stocuri adaptata modelului de business creat la initiarea magazinului real, comunic-o clar cumparatorilor si incearca sa o respecti. Problema “serviciilor corespunzatoare” este prea generala sa poata suporta un raspuns punctual. Fiecare business isi defineste individual “normalitatea” si o impune cumparatorilor ( daca si acestia o accepta) sau incearca sa acomodeze cerintele clare ale cumparatorilor, moment in care se supune dorintelor si cerintelor (uneori aberante) ale acestora.

 

 

Ce sfaturi ati da antreprenorilor pentru a nu se confrunta cu “problema stocurilor”?

Sa isi defineasca foarte bine relatia cu furnizorii si sa inteleaga “viteza de vanzare” a produselor pentru a putea crea stocuri tampon adaptate realitatii si care sa nu impovareze financiar compania in mod inutil. Desigur ramin la opinia mea favorita : un magazin virtual creat cu inteligenta si cu atentie are stocuri zero.

 

 

 

Cum ar putea un proprietar de magazin online sa evite intarzierea produselor la cumparator?

Sa aiba o relatie bine definita cu cel putin un curier ( recomand un alt curier de backup) si sa implementeze un sistem ( oricat de rudimentar) de urmarire a comenzilor. Dar aceste “detalii” care fac drumul spre Iad sunt imposibil de tratat intr-un interviu. De fapt pentru subiectele “stock management”, “client satisfaction” si “delivery procedures” exista MBA-uri specializate si sute de carti pe aceste teme.

Dar lipsa de cultura manageriala si/sau de marketing poate fi compensata instinctual de catre un antreprenor de succes.

 

Cum si-ar putea imbunatati proprietarii de magazine virtuale relatia cu curierii?

Cred ca primul pas ar fi sa le comunice clar acestora dorintele, asteptarile si nemultumirile existente in cadrul contractului. Mult prea des managerii comunica la o cafea/bere altor manageri acest probleme nerealizand faptul ca o problema Necomunicata nu va fi rezolvata. Nu fac “consiliere de cuplu” dar acest prim pas poate rezolva circa 80% din probleme.

 

Cum ar putea avea tot timpul produsele comandate de cumparatori pe stoc?

Sincer nu am nici cea mai vaga idee. Poate singura solutie ar fi “pacalirea” unui importator/distribuitor sa constituie un stoc imens in depozitul magazinului virtual. Lucru care e greu de facut. Nici Amazon nu are toate produsele pe stoc dar 90% din magazinele virtuale din Romania mint in acest sens generand frustrari. Revin asupra complexitatii acestor probleme care nu suporta raspunsuri simple. Dar cred ca daca e-antreprenorii ar incerca sa raspunda ei ( in scris eventual) acestor intrebari ar gasi raspunsurile proprii.