Saptamina trecuta citeam un headline in presa romana, preluat de la Washighton Post, legat de o teama ca Germania sa preia subtil conducerea UE prin prisma ultimelor evenimente. Atat articolul american cat si cele romanesti erau tematoare ca si cand accesul Germaniei spre putere era o actiune malefica si cu un potential sfarsit periculos pentru Europa si pentru intreaga omenire.
Personal sunt in cealalta tabara ( exista cealalta tabara in afara celor ingrijorati ? ) , tabara celor incantati de faptul ca Germania isi depaseste complexul postbelic. Germania a fost si este cea mai mare putere europeana, a fost si sper ca va ramine locomotiva UE si liderul incontestabil al Europei in competitia cu restul lumii ( da, exista o asemenea competitie).
Germania a suferit groaznic dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si a platit cu varf si indesat pierderea razboiului. Dar nu efectele economice au fost cele care au persistat cel mai mult ci acel sentiment de vina al Germaniei de care vorbea atat de clar Karl Jaspers ( inainte sa nu fiti de acord cititi). Germania timp de peste sase decenii sta intr-un colt si lasa deciziile Frantei, tara ca nu poate sa se autoadministreze dar sa mai conduca si toata Europa, desi ea este forta motrice a UE.
No more/Nicht mehr pare sa spuna Germania. UE a facut greseli grave permitand aparitia crizei datoriilor suverane. Tarile UE au intrat in grave probleme financiare comportandu-se ca niste copii creduli si necalculati. Tarile UE au ajuns sa fie conduse de lideri infantili care se remarca doar prin scandaluri sexuale si glume de tip Dorel sau CanCan. UE pare inchistata intr-o mare birocratie si visand cai verzi pe pereti cu CSR si formarea profesionala a unei populatii europene care nu isi mai gaseste locul de munca sau calea spre prosperitate. UE pare sa greseasca tot mai des si apoi sa plateasca aceste greseli din bugetul Germaniei.
Destul as spune si eu. Sa dam Cezarului ce este al Cezarului. Sa dam si sa acceptam conducerea Germaniei asupra Europei Unite. O uniune fara un lider este o turma de oi fara minte. In lupta dintre Brussels ( si in ultimele vizite acolo am constatat ca aceasta lupta cu Germania era principala preocupare a birocratiei UE) si Germania vreau sa castige aceasta din urma. Vreau ca cineva tangibil sa isi asume raspunderea dar si puterea. Nu exista obligatii fara drepturi si obligatiile imense pe care Germania le administreaza in numele UE nu au fost, pina acum, compensate si de drepturi egale eforturilor. Pina acum.
Nu cred ca exista la nivel european o frica de Germania expansionista. Nu cred ca ar trebui sa le mai reprosam germanilor o perioada neagra a Europei care s-a terminat in 1945. Nu cred ca Europa Unita ar putea gasi un alt lider in afara Germaniei. Nu cred ca Brussel-ul poate administra singur Uniunea.
Cred in in Germania si in bunele lor intentii si mai ales in capacitatea ei de a crea o noua "bunastare comuna" ( Commonwealth-ul britanic).
